Copiii sunt karma parintilor

00000000000.6

Sufletul singur isi alege in ce familie sa vina. Iar aceasta decizie ramane pentru totdeauna, deoarece ea are o anumita misiune.

De la inceput „sa le explice ceva parintilor”. In ciuda tuturor celor ce se vorbesc, de fapt, copiii isi invata parintii.

Copilul este karma parintilor. Iar daca copilul alege o cale mai grea, de exemplu sa se nasca cu anumite probleme de sanatate, asta nu e numai o pedeapsa, dar si o lectie de viata pentru cei in a caror familie a venit.

Viata nu a gasit o modalitate mai buna de a „pune la punct” adultii, decat sa se foloseasca de copiii lor, ceea ce au mai sfant si mai drag pe lume.

Pana la 16 ani, prin bolile, comportamentul si starile copiilor nostri, insusi viata vorbeste cu noi.

Un exemplu in acest sens este o istorioara a unui cuplu in care s-a nascut un bebelus orb. Doamne, Dumnezeule!

Niste parinti minunati, frumosi si brusc o asemenea nenorocire. Bunicile spuneau ca Dumnezeu asa a vrut. Erau compatimiti de rude si plansi de prieteni.

Pentru ca pozele selfie erau atat de emotionante, inseamna ca si ei erau oameni buni, iar oamenii buni au grija de tot.

Insa cand una dintre bunici a cerut sa aiba grija de bebelus si s-a mutat in apartamentul, nu a putut sa-si creada ochilor ce vedea.

Unde au disparut gesturile romantice pe care le avea perechea? In casa era scandal de la orice fleac. Se certau ca cainele si pisica si se impacau doar noaptea, in pat.

Sa privesti aceste scene era dureros. Si se pare ca nu doar mamei unuia dintre parteneri ii erau greu sa priveasca toate certurile, dar si bebelusului, de cand a aparut pe lume.

De asta el a ales karma de a fi orb, in speranta ca parintii se vor linisti si vor intelege de ce s-a intamplat asta anume cu ei. Insa parintii erau surzi.

Sa legam motivele interioare cu cele fizice nimeni nu ne-a invatat. Suntem prea materialisti si prea sceptici, insa nu incetam sa privim emisiunile care au ca subiect fenomenele supranaturale.

Traim intr-un singur decor: munca-casa-munca, si nicidecum nu reusim sa ne trezim din acest cosmar.

Avem impresia ca va dura vesnic. Si cand te uiti, ai ajuns deja la varsta de pensionare. Momentele de fericire sunt scurte: vacanta la mare, nunta, succesul copiilor.

Dar unde sunt reusitele tale?

Apartamentul, vila de odihna si doua masini – astea nu sunt decat succesele pe care le vad cei din jurul nostru, dar Dumnezeu vede ce ai facut?

Cu ce vei ramane in istorie?

Ai nascut copii?

Da, si ti-ai stors toate puterile din tine, ai avut un post de munca pe care il urai din tot sufletul, doar ca sa ai un salariu decent si sa poti sa ii cresti.

Cat au crescut, ei te-au urat pentru ca noptile ti le petreceai la munca pe care o detestai. Si in final ai pierdut orice placere a vietii.

Mamele tot sunt bune! Isi cara copii pe la medici, vrei – nu vrei, dar vei fi bolnav. Pentru ca medicina este tot ce avem. Secolul XXI, tehnologii noi, dar chiar si asa starea de sanatate a copiilor nu se mai imbunatateste.

Intr-o zi m-a sunat o mama singura. Ii era greu. Bani nu avea, iar copilul ei de 10 ani mereu era bolnav. Nu avea cine sa o ajute. Ce sa faca? Iti mai spun odata: copii sunt karma parintilor!

Gandeste-te! Oare ea se gandea la asta? Ea se gandea doar cum sa mai faca sa obtina un banut pentru o noua consultare la medic.

Am sunat-o.

— Inca te zbuciumi?

— Da! Ca pestele pe gheata.

— Ce ai de gand sa faci?

— Ma tot bati la cap cu un fel de karma, dar eu traiesc aici si acum. Trebuie sa muncesc, dar nu sa ma gandesc.

— Dar nu ti se pare ca prin problemele sale de sanatate, copilul tau vrea sa iti spuna ca ii lipseste dragostea materna? Tata nu are. El este permanent singur. Iar tu tot timpul muncesti.

— Si ce sa fac?

— Schimba-ti locul de munca sau munceste jumatate din tura.

— Si vei achita tu toate facturile?

— Hai sa facem asa: muncesti jumatate de tura si acorzi mai mult timp copilului tau. Daca peste doua saptamani el nu se insanatoseste, iti platesc salariul pentru o luna intreaga.

I-a luat o saptamana ca sa se gandeasca. Pentru ca noi toti vrem garantii ca totul va fi bine. Insa Pamantul este locul tuturor posibilitatilor, nu al companiilor de asigurari.

Mama a acceptat propunerea mea. Din randul contabililor principali a trecut in randul celor de mai jos, pregatindu-se moral pentru ce este mai rau. Mai mult decat atat, la serviciu nimeni nu ii intelegea gestul si faceau presiune asupra ei. Ce prostie e asta? Ce vei plati medicilor?

Nu a mai fost nevoie sa plateasca. Nici doctorilor si nici mie. I-am explicat ca sa fii mama-singura nu este o sentinta, ci soarta pe care copilul ei a ales-o pentru ea atunci cand s-a nascut.

El are nevoie de mai mult, dar nu ea. Iar asta inseamna sa inceteze sa se mai panicheze si sa-si accepte viata asta cum este. Uita! Lasa-te in mainile sortii si intelege ce vrea sa-ti spuna copilul tau.

Copilul s-a insanatosit. Peste o saptamana a incetat tot ceea ce o speria atat de mult pe mama. Iar inca peste o saptamana, copilul a dorit sa mearga la scoala.

—Ai nevoie de bani? – am intrebat-o.

Mama a luat aceasta intrebare drept ofensa.

— Tu mi-ai dat mai mult decat atat. Eu iti sunt si asa datoare.

— Nu imi esti datoare cu nimic. Traieste si bucura-te de viata. Sa intelegi care este de fapt situatia, este o minune. Odata ce omul isi schimba perceptiile despre viata, se schimba si viata lui.

Si cu asta ne-am inteles ca nimeni nu datoreaza ceva cuiva.

La scurt timp, mama a fost inundata de intrebarile celor din jur: cum ti-ai lecuit copilul? La ce medic l-ai dus? Ce medicamente i-a dat? Insa in locul raspunsurilor, aud doar fraza: copiii sunt karma parintiilor.

Dand din umeri, ei merg mai departe cu treburile lor, fara sa analizeze cele spuse. Pur si simplu isi traiesc viata.

Sursa: https://dozadesucces.ro/lucruri-nespuse-copii-sunt-karma-parintilor/

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *