Psihologul Erikson vedea personalitatea ca pe un produs al interactiunilor sociale si a alegerilor pe care o persoana le face in viata ei. El a prezentat egoul ”in dezvoltare” ca identitate personala, format si conturat de catre experientele personale. Cu alte cuvinte, pe masura ce interactionezi cu ceilalti oameni, treci printr-o serie de opt etape in care scopul este sa dezvolti un sens coerent al sinelui, o recunoastere clara a cine esti tu. Fiecare etapa are o ancercare sau criza, moment in care mergi intr-o directie sau alta. Atunci cand ajungi la o bifurcatie a personalitatii, alegerile personale au un impact puternic asupra a cine esti tu.
Iata cele opt etape ale dezvoltarii psihosociale propuse de catre Erikson:
- Incredere de baza versus neincredere: In primii an ide viata (doar in cazul in care cineva nu se blocheaza sau este fixat intr-o anumita etapa), experienta de baza de interactiune cu cei care au grija de noi, care sunt plini de atentie, consistenti, previzibili si demni de crezare devine o incredere de baza asupra lumii. Aceasta incredre de baza include increderea in sine si cunoasterea faptului ca, atunci cand cei care au grija de tine nu sunt prezenti, poti sa ai grija de tine.
Daca un copil experimenteaza constant o lipsa de raspuns la nevoile sale si de ingrijire, acesta poate sa invete si nu aiba incredere in mediul inconjurator. Grija inconsistenta sau intermitenta poate conduce si ea la o lipsa de incredere. In orice caz, atunci cand senzatia de incredere de baza a copilului este subminata, acest fapt poate conduce la o retragere si cateodata chiar la crearea unui zid legat de relatii.
Daca un copil experimenteaza constant o lipsa de raspuns la nevoile sale si de ingrijire, acesta poate sa invete si nu aiba incredere in mediul inconjurator. Grija inconsistenta sau intermitenta poate conduce si ea la o lipsa de incredere. In orice caz, atunci cand senzatia de incredere de baza a copilului este subminata, acest fapt poate conduce la o retragere si cateodata chiar la crearea unui zid legat de relatii.
- Autonomie versus rusine si neincredere: Atunci cand copilul are intre 13 si 36 luni, abilitatile sale ce cresc constant se pot dezvolta intr-un simt al independentei fata de cei care au grija de el sau intr-un simt al rusinii ori al neincrederii in sine, ori al insecuritatii.
Daca mama si tata sunt prea dominatori, spunand constant copilului de aceasta varsta sa nu atinga lucruri, sa nu vorbeasca si sa nu isi exreseze nou descoperita incredere, copiii pot dezvolta o senzatie de rusine si dubiu in legatura cu ei insisi.
- Initiativa versus vinovatie: Aceasta etapa este caracterizata de o expansiune continua a senzatiei de independenta prin intermediul unui comportament canalizat, plin de scop si responsabil. Actiunea contine un simtamant mai mic de rebeliune si mai mult unul de initiativa personala. In timpul acestei perioade, care se desfasoara atunci cand persoana are intre 3 si 6 ani, dorintele unice ale copilului se nasc si incep cu adevarat sa defineasca mica lui personalitate.
- Industrie versus inferioritate: “Este timpul sa lucrezi!” — acestea sunt cuvintele despre care Erikson spune ca sunt auzite de catre majoritatea celor cu varsta intre 6 ani si adolescenta. Jocul si experimentarea cu mediul inconjurator nu mai sunt tolerate. Parintii se asteapta ca proprii copii sa ajunga sa infaptuiasca ceva atunci cand se implica intr-o activitate. Alinierea!
Daca un copil vede timpul alocat jocului ca o sansa de a se relaxa si detasa de presiunea de la scoala, se indreapta oare spre inferioritate? Nu, folosind timpul de joaca pentru a te relaxa este plin de sens si important. Dar daca exista o aparenta lipsa de scop in comportamentul general al copilului, atunci senzatia de a fi mediocru sau fara sens poate conduce la o senzatie de inferioritate.
- Identitate versus confuzia identitatii: In timpul adolescentei, acestia experiemnteaza cu noile lor identitati si imagini de sine. Exista un impuls la aceasta varsta de a afla cine esti cu adevarat si insemni cu totul. Erikson numeste aceasta etapa criza de identitate.
Daca un tanar navigheaza cu succes apele abisale ale adolescentei, pline de confuzia identitatii, el renaste cu un simt mult mai solid al sinelui si o identitate mai clara. Daca nu… ei bine, confuzia identotatii este starea unei crize de identotate nerezolvate. Cateodata adolescentii se pierd in confuzie, cautand o identitate reala, iar unii dintre ei se retrag si nu simt vreodata cu adevarat o senzatie reala a sinelui.
- Intimitate versus izolare: Erikson spune ca zilele salbatice de singuratate au un sfarsit, iar abilitatea cuiva de a descoperi si dezvolta intimitatea devine sarcina primara a dezvoltarii personale. Dupa ce cineva stie cine este, se intoarce catre dezvoltarea unor relatii stranse cu alti oameni care stiu cine sunt. Scopul acestei etape este intimitatea.
- Generativitate versus stagnare: La un anumit moment, o persoana se simte ca si cum ar ghida urmatoarea generatie. O dorinta de a lasa o mostenire si de a impacta tinerii de dezvolta la mijlocul varstei adulte. Atunci cand oamenii simt ca nu au facut nimic sau nu pot face nimic pentru generatia urmatoare, ei incep sa dezvolte o senzatie de stagnare in loc de generativitate.
- Integritate versus diserare: Pe masura ce viata trece si se ajunge la senectute, oaeni reflecta la ceea ce au infaptuit in viata lor. Ei se gandesc daca viata lor a fost treaita din plin sau irosita. Daca cineva simte o senzatie de satisfactie in legatura cu viata pe care a trait-o, simte o senzatie de integritate, o senzatie de implinire sau de a fi complet. Daca nu, atunci este foarte posibil sa intervina disperarea.
Va multumesc,