René Árpád Spitz, un psihoanalist austriac cu origini evreiesti, a introdus termenul de “depresie anaclitica” care vorbeste despre importanta vitala a legaturii dintre mama si copil in primii ani de viata si despre efectele ulterioare ale separarii dintre mama si copil. Denumirea provine din grecescul “anaclitein”
care inseamna sprijin, si se refera tocmai la lipsa de sprijin pe care copilul o resimte din partea mamei in primul an de viata…
…iar asta lasa uneori pentru tot restul vietii daune psihosomatice ireparabile.
Studiul a fost facut pe doua grupuri de bebelusi,unul din orfelinat iar celalalt din inchisoare, de la mame care au nascut in inchisoare si isi cresc copilul acolo.
Copiii de inchisoare erau ingrijiti de mamele lor naturale,in conditii de inchisoare, bineinteles, in timp ce copiii din orfelinaterau ingrijiti de personalul orfelinatului instruit pentru ingrijirea copiilor.Spitz a observat cum copiii din orfelinaterau mai bine tratati si ingrijiti de asistentedecat erau cei din inchisoare de catre mamele lor naturale,
dar in ciuda acestui fapt copiii din inchisoare aveau o rata a decesului mai mica decat cei din orfelinat.
Astfel ca pe parcursul a doi ani de studiumai mult de o treime din copiii din orfelinat AU MURIT, in timp ce TOTI copiii nascuti in inchisoare erau vii, chiar si 5 ani mai tarziu.
Mai mult decat atat, dezvoltarea fizica si psihica a celor din orfelinatera mai slaba decat a celor din inchisoare si copiii erau mai putin curiosi, mai putin jucausi, mai inerti si mai sensibili la infectii decat cei care au stat in preajma mamelor.
Cei din inchisoare au inceput sa mearga si sa vorbeasca mult mai devreme decat cei din orfelinat, iar unii au facut scorurimai bune la teste chiar decat copiii din familiile normale.
Studiul a subliniat importanta critica a mamei in preajma copiilor in special in primii ani de viata astfel incat ei sa aiba nevoile implinite.
Nu, mama nu era la munca, nu facea cariera,nu era nici la coafor si nici la party cu adultii, ci era alaturi de copil, chiar daca se aflau la inchisoare, ea era fizic langa el.
Nu toti copiii mor pentru ca mamele nu sunt langa eiin primii ani de viata (doua treimi au trait si in cazul studiului) insa cei care au trait au fost diagnosticati de Dr. Spitz cu “depresie anaclitica” care avea sa-i urmareasa pe tot parcursul vietii si sa le influenteze alegerile si destinul.
Drept urmare acesti copii tind sa fie timizi si retrasi, fara incredere in sine si mai ales fara incredere in relatii, mereu in dubii,pentru ca ceva le spune ca vor fi abandonati sau increderea le va fi tradata de catre ceilalti, asa cum au patit din partea parintilor……si-o vor face inconstient, evident.
Sursa: http://www.vindecator.com
Va multumesc,