Studiile psihologice demonstreaza ca un copil nu poate avea probleme emotionale sau psihice la o varsta frageda. Toate problemele copiilor se trag din conflictele parintilor.
Iata cateva exemple de „parinti problematici”:
- Parintii „generosi”
„Copilul meu nu trebuie sa duca lipsa de nimic!” – motto-ul acestui tip de parinti. Adesea ofera copiilor un surplus de jucarii, dulciuri,si alte chestii, adesea inutile, confundand termenul de „a iubi”, cu cel de „a cumpara”.
Faptul ca platesti un profesor pentru a face meditatii sau un psiholog pentru a discuta cu copilul tau, nu inseamna ca iti educi copilul sau ii acorzi atentia necesara.
- Parintii „alarmati”
Acesti parinti iau lucrurile prea in serios si simt o nervozitate constanta in ce priveste bunastarea copilului lor. Ei nu permit fiului sau fiicei sa treaca prin experientele obisnuite ale copilariei: sa cada, sa raceasca, sa se certe cu alti copii, sa se catere in copaci.
- Parintii „obositi”
Acesti parinti au obosit de responsabilitatile parentale inca inainte de a deveni oficial parinti. Lucru care s-a intamplat din cauza asteptarilor care nu corespund realitatii, aceasta fiind mult mai dura. Ei pierd interesul nu doar fata de viata parentala, ci si fata de viata conjugala, iar rezultatul se rasfrange direct asupra dezvoltarii ulterioare a copilului.
- Parintii „perfectionisti”
„Tu trebuie sa fii cel mai bun!” – fraza tipica a parintilor perfectionisti. De regula, parintii din aceasta categorie, au minim 2 facultati finisate. Tind sa inscrie copilul la cea mai prestigioasa gradinita care, de regula, ofera studii aprofundate. In cele mai dese cazuri isi doresc un viitor academic de succes pentru copii lor.
- Parintii „ratati”
Cat de paradoxal nu ar suna asta, acesti parinti cel mai des au obtinut multe in viata. Dar, fiind analizati de mai aproape, pot fi observate o multime de scopuri nerealizate.
- Parintii „manipulatori”
Copilul pentru acesti parinti e doar un instrument prin intermediul caruia ii pot influenta pe altii. „Nu eu am nevoie de asta, ci copilul meu”. Uneori partenerii acestui tip de familie tind sa salveze casnicia prin atribuirea conflictelor asupra necesitatilor fiicei sau fiului.
Dar cum procedeaza parintii adecvati, grijulii in aceste situatii problematice? Isi asuma responsabilitatea pe care o au in calitate de maturi. Ei tind sa aprecieze just capacitatile si meritele copilului intelegand psihologia infantila. Trebuie realizat faptul ca, la o varsta atat de mica, copiii nu pot fi sursa problemelor. Motivul mereu se ascunde in relatia dintre parinti sau relatia lor cu copiii.
Sursa: marsvenuss.; http://devorbacutine.eu/
Va multumesc,