Frica este o emotie cu o reputatie controversata. Cand cei mici se sperie de lucruri care nu ii ameninta cu adevarat, ne-am dori sa ii invatam sa fie neinfricati. Pe de alta parte, cand nu isi iau masuri de siguranta atunci cand e nevoie, ne-am dori sa avem copii mai prudenti. Insa cele mai frecvente dificultati le au parintii copiilor prea tematori sau anxiosi.
Frica are un rol important insa in supravietuirea noastra. De la cele mai mici varste, copiii vor manifesta frici specifice, care ii ajuta sa evite potentiale pericole (de la zgomote neasteptate la straini sau fulgere). Pe masura ce creste, fricile mai putin justificate sunt depasite. Insa exista si cazuri in care acest lucru nu se intampla cu usurinta. Atunci cand frica apare des si il impiedica pe copil sa se bucure de experiente cotidiene sau sa invete lucruri noi, este important sa il invatam sa o depaseasca. Povestile terapeutice pot oferi solutii diverse la temerile nejustificate ale copiilor.
Iata o poveste terapeutica despre un soricel caruia ii era frica de intuneric. Descopera impreuna cu copilul tau, cum anume poti face diferenta dintre o amenintare reala si una imaginata si ce strategii poate folosi copilul pentru a accepta frica ca pe o emotie absolut normala.
„Fred era un soricel care traia intr-o gaura din peretele unei case. In fiecare dimineata cand se trezea se uita cu pofta spre sandviciul cu branza, de care ii era frica sa se atinga pana cand nu se lumina afara. Lui Fred ii era frica de intuneric. Altor soricei le era frica de caini sau de pisici. Auzise ca oamenilor uneori le e frica de serpi sau paianjeni, insa lui ii era frica de intuneric. Seara, cand se punea in pat si mama lui stingea lumina, simtea cum ingheata de spaima. Degeaba ii explica mama ca e in siguranta si nimic nu i se va intampla, fiindca lui Fred ii era frica in continuare. Si daca lasa becul aprins, frica era parca mai mare. Prea multe umbre apareau pe pereti, iar la fiecare miscare parea ca ceva necunoscut se indreapta spre el. Problema era ca daca pana nu de mult putea dormi cu parintii, acum toata lumea il considera suficient de mare incat sa doarma singur. Intr-una din dimineti, Fred l-a intrebat pe prietenul lui, ursuletul Filip, daca sunt momente in care ii este foarte frica. Dupa un ragaz, Filip i-a spus:
– Mi-e frica uneori ca borcanul cu dulceata se va termina.
Fred isi zise ca nu e chiar acelasi tip de frica si ca nu pare chiar asa grava ca teama lui de intuneric.
– Si ce faci cand ti-e frica?
– Pai, ma duc sa verific daca mai este dulceata. Daca este, stiu ca nu are de ce sa imi mai fie frica., i-a raspuns Filip.
Nefiind sigur ca raspunsurile lui Filip l-au ajutat prea mult, Fred s-a dus si i a adresat aceeasi intrebare pisicii, Tabby.
– Hmmm, la fel ca toate pisicile, uneori mi-e frica de caini. Desi poti fi prietena cu ei, se intampla ca unii caini sa isi doreasa sa te sperie sau sa iti faca rau. In unele cazuri e bine sa iti fie frica de cainii necunoscuti fiindca nu stii daca poti avea incredere in ei. Frica te ajuta sa te mobilizezi si sa fugi la momentul potrivit. Uneori frica imi da energie si ma ajuta sa ma protejez. Cred ca trebuie sa inveti care sunt lucrurile si situatiile in care e bine sa iti fie frica si care sunt cele in care nu te ajuta cu nimic. Spre exemplu, desi sunt pisica, si pisicile de obicei viseaza sa ii manance pe soareci, noi doi suntem prieteni, nu-i asa?
Fred nu se gandise niciodata la asta si pus pe ganduri s-a intalnit cu prietenul lui, Tom. L-a intrebat:
– Tu ce faci atunci cand iti este foarte frica?
– Mi-e frica uneori atunci cand mama tipa la mine, spuse Tom. Nu ca ar tipa tot timpul, poate chiar de aia mi-e asa de frica, pentru ca nu se intampla des asta. Cred ca stiu ca nu va fi nervoasa toata viata pe mine, ci ii va trece candva. Asa ma gandesc si eu. Ca nu imi va fi frica in permanenta, ci ca frica va trece. Apoi, incerc sa fac ceva ce ma ajuta sa ma simt bine si o imbratisez cand e suparata sau ma duc si ma joc pe afara. De obicei, frica dispare daca fac asta.
In seara aceea, cand Fred s-a asezat in pat i-au aparut in minte o multime de ganduri si franturi din conversatiile pe care le-a avut pe parcursul zilei. De ce ii era frica? Putea sa isi verifice camera, la fel ca Filip, sa vada daca e un motiv de ingrijorare in camera? Putea sa ia exemplul pisicii si sa faca deosebirea intre o amenintare reala si una doar inchipuita? Care era de fapt adevaratul risc? Daca exista, ce putea face? Daca nu era niciun risc, de ce nu ar putea sa se linisteasca? Putea sa isi spuna si el, ca Tom, ca frica va trece in scurt timp? Oare ce a facut Fred pentru a depasi teama de intuneric? Tu ce crezi?”.
Dupa poveste, poti vorbi copilului tau despre:
- Solutia cea mai potrivita pe care a ales-o Fred pentru a face fata fricii de intuneric
- Felul in care frica ne avertizeaza de posibile pericole
- Felul in care putem verifica daca fricile noastre sunt justificate
- Situatii in care copilului i-a fost frica fara sa existe o cauza cu adevarat justificata
- Tu ce crezi ca Fred a facut in acea seara? Cum si-a invins frica?
Sursa: http://www.suntparinte.ro/poveste-terapeutica-frica
Va multumesc,
Psiholog Alina Blagoi