Depresia la copii: cauze, simptome si cum o tratam

Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice, ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte tulburari de dispozitie. Specialistii nu au stabilit pana in prezent de ce se produce dezechilibrul neurotransmitatorilor. Ei cred ca schimbarea aceasta poate apare ca o consecinta a stresului sau bolii, dar ea poate apare si fara o cauza clara.

Factori care cresc riscul de depresie la tineri

Cativa factori cresc riscul de a face depresie la tineri:

– daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important factor de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii care au un parinte cu depresie au probabilitate de 3 ori mai mare de a face depresie)

– daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta mica

– daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia

– prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste, teama)

– decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat

– abuzul fizic sau sexual

– abuzul de alcool sau droguri.

Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:

– fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi risc de a face depresie insa dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de 2 ori mai predispuse pentru a face depresie decat barbatii)

– violenta in familie

– lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceiasi varsta

– agresivitatea sau victima unei agresiuni.

Simptome

Depresia in copilarie sau adolescenta se dezvolta treptat sau apare brusc. Copilul poate parea mai degraba irascibil decat trist sau se simte plictisit sau deznadajduit. Anturajul copilului poate observa la copilul cu depresie lentoarea in miscari, insomnia sau agitatia. Copilul poate fi autocritic sau poate avea sentimentul ca cei din jur sunt prea critici fata de el.

Aceste simptome de depresie sunt adesea subtile la inceput. In acest stadiu este dificil de asociat simptomele cu depresia si este greu de crezut ca este vorba de depresie la copil.

Copilul cu depresie poate avea urmatoarele simptome:

– iritabilitate

– temperament violent

– dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac

– dificultati in gandire si in luarea deciziilor

– somnolenta sau insomnie

– modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere, scadere in greutate sau absenta castigului in greutate, asteptat la copilul in crestere

– scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii)

– sentimentul de vinovatie sau deznadejde

– oboseala permanenta sau lipsa de energie

– retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de prieteni

– gandul la moarte si ganduri de sinucidere.

Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele de atentie pentru sinucidere se modifica cu varsta. Semnele de atentie pentru sinucidere la copil si adolescent includ preocuparea pentru moarte sau sinucidere sau incetarea recenta a relatiilor de prietenie.

Multi copii cu depresie au simptome de anxietate (neliniste) cum ar fi: ingrijorarea permanenta si nefondata si teama separarii de un parinte. Cateodata aceste simptome apar inainte ca depresia sa fie diagnosticata.

Alte simptome mai putin intalnite pot sa apara la copiii cu depresie severa precum auzul unor voci care nu sunt reale (halucinatii auditive) sau convingerea oarba intr-o idee falsa (iluzie, manie). Halucinatiile sunt mai comune in copilarie in timp ce iluziile sunt mai comune in adolescenta.

Diferentierea intre diversele dispozitii normale si simptomele depresiei este de multe ori dificila. Sentimentele ocazionale de tristete si irascibilitate sunt normale. Ele permit copilului sa inteleaga mahnirea si sa faca fata obstacolelor din viata. De exemplu, mahnirea adanca (pierderea grea) este un raspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de companie, pierderea unui prieten sau divortul parintilor. Dupa o pierdere grea, copilul poate sa ramana trist pentru o perioada lunga de timp. Cu toate acestea, daca aceste emotii nu dispar dupa o perioada de timp si incep sa interfereze cu viata personala a tanarului, copilul poate dezvolta simptome ale tulburarii de dispozitie cum ar fi depresia sau tulburari distimice (depresie de gravitate medie pe perioada indelungata) care necesita tratament.

Aproximativ 15% dintre copiii si adolescentii diagnosticati cu depresie dezvolta tulburari bipolare (prezenta simptomelor contradictorii: alternanta intre depresie si buna dispozitie exagerata). Copiii sau adolescentii cu tulburari bipolare au manifestari extreme ce alterneaza intre depresie si accese maniacale (copiii sunt plini de energie, agitati sau irascibili). In depresie pot fi intalnite simptome comune si altor afectiuni.

Uneori este dificil sa se diferentieze tulburarile bipolare de depresie. Este obisnuit ca un copil diagnosticat cu tulburari bipolare sa fie prima data diagnosticat cu depresie pentru ca dupa primul episod maniacal sa fie diagnosticat cu tulburari bipolare. Desi depresia face parte din tulburarile bipolare, acestea necesita tratament diferit fata de cel al depresiei. Ca si depresia, tulburarile bipolare pot fi familiale, de aici necesitatea ca familia sa instiinteze medicul despre faptul ca in familie exista si alte cazuri de tuburari bipolare.

Recomandari si tratament

Tratamentul pentru depresie implica consultatia de specialitate, medicatie specifica, educatie familiala sau o combinatie a acestora. De asemenea este important ca si copilul sa fie implicat in planul de tratament prin stabilirea unor relatii durabile pe termen lung cu specialistii implicati in tratament.

Specilistii implicati in tratarea copiilor cu depresie sunt:

– psihiatrul

– pediatrul

– psihologul

– medicul de familie

– medicul rezident

– asistenta medicala de specialitate.

Consilierea de specialitate (psihoterapia) poate fi acordata de:

– psihiatru

– psiholog

– asistentul social

– licentiatul in sanatate mintala

– asistenta de psihiatrie.

Sursa:

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.