Despre cauzele fricii la copil, despre fobii si nelinisti si despre cum trebuie un parinte sa trateze frica la copil.
Frica copilului – un amestec de nelinisti si fobii
Neavand nici experienta si nici puterea noastra de gandire, temerile si fricile copiilor ni se par adesea stranii sau lipsite de fundament: toate obiectele, chiar si cele mai inofensive, pot fi pentru ei sursa de frica (in primii 5 ani de viata). Nimic insa nu este anormal in aceste manifestari izvorate din nelinisti irationale si specifice fiintei umane in scopul descoperirii instinctuale a lumii. Cele mai curente temeri instinctive sunt: fobiile de singuratate, de intuneric, de persoane straine si de animale.
Frica de intuneric
Frica de intuneric este, in mod cert, cea mai raspandita si nu se poate ascunde (fobia noptii, a spatiilor sumbre, a spatiilor disimulate – frica de a privi dupa o perdea, de a deschide o usa care da intr-un loc necunoscut ).
In timp ce aceste fobii nu produc tulburari care sa dezorganizeze viata copilului, altele (ca teama de caini de exemplu) duc la anxietate, fenomen ce naste un sentiment de pericol interior. Aceasta forma de frica (fara cauze aparente; obiectul fricii a disparut, dar frica persista, in amintirile sau in jocul imaginatiei) se manifesta adesea la copiii emotivi sau imaginativi. In acest caz, ei trebuie tratati cu blandete, pentru ca anxietatea sa nu ia proportii alarmante – refuzul de a manca (anorexie mintala), de a dormi etc.
Frica poate parea anormala la o varsta insa este normala
Anumite temeri pot parea anormale prin frecventa (copilul caruia ii este frica de orice, fara incetare) si intensitatea lor (tipete, paloare sau inrosire subita si intensa) ori prin persistenta de la o anumita varsta. Astfel, copilul de 8 ani care are inca nevoie de veioza pentru a adormi seara manifesta o teama anormala, ca si copilul care plange la vederea de la departare a unui caine. Din fericire nu sunt patologice, intrucat nu se diferentieaza de temerile normale decat prin intensitate, iar copilul are un comportament obisnuit.
Exagerarea fricii banale, intensitatea si persistenta ei sunt datorate, in cele mai multe cazuri, unei gresite atitudini a parintilor (de exemplu a mamei) care-si ameninta copilul dandu-l la caine daca nu „papa” tot. Uneori parintii vorbesc despre propriile temeri contagiindu-i pe copii.
Fobii intense care trebuiesc supravegheate de parinti
Cea mai periculoasa teama este frica excesiva, bizara, ce se caracterizeaza prin mare intensitate (tulburari grave de comportament), tenacitate (fobii intense si persistente), prin perseverenta ei chiar si dupa disparitia cauzelor (veritabila criza de frica). Toate fobiile care ating corpul trebuie supravegheate cu atentie deoarece ele sunt adesea (la adolescenti mai ales) semnul unei eventuale schizofrenii (tulburare psihica ce se caracterizeraza prin inconsecventa mintala). Nu trebuie sa neglijam niciodata o stare mai mult sau mai putin permanenta de neliniste – tresarirea la cel mai mic zgomot, timiditatea sau agresivitatea excesiva, ticurile, balbaiala, maniile, inadaptarea scolara, semnele de oboseala – caci pot fi semnele unei tulburari nervoase. In acest caz trebuie neintarziat sa consultati psihiatrul, singurul in masura sa judece manifestarile de teama si sa indice tratamentul.
Care sunt originile fricii la copil?
Constatam ca teama este intim legata de cunoasterea vietii si, prin urmare, un copil fara frica este un copil anormal. Dar modul in care se manifesta ea depinde considerabil de „terenul personal”. Anumiti copii sunt mai sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai iresponsabili decat altii. La ei frica se grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile gresite ale parintilor. La altii „terenul” este net favorabil dezvoltarii unor tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.
Erorile educative care fac din copil un fricos sunt numeroase si foarte raspandite. Cele mai frecvente sunt pedepsele pentru lucruri mai mult sau mai putin grave. In fata lor, copilul poate reactiona in diverse maniere: cand este foarte sensibil si impresionabil, va fi speriat pentru mult timp de ideea pedepsei. De asemenea, lipsurile: daca ele sunt exagerate de adulti, daca i se amintesc prea des, copilul va sfarsi prin a-si pierde din ce in ce mai mult increderea in sine, si-l va stapani o permanenta teama interioara. Pentru a invinge teama, copilul are nevoie de climatul afectiv al familiei (dragoste, calm, incurajare etc.), caci „daca dragoste nu e, nimic nu e”..
Ce spun mamicile de la Desprecopii – despre frica la copilul lor
Subiectul merita dezbatut pentru multiplele fatete pe care le dezvaluie. Una dintre ele, necomentata pana acum, desi mi s-a spus ca intra in generalitate, este cea a unuia dintre baietii mei gemeni in varsta de 7 ani.Pe tiparul consacrat al gemenilor – unul fricos, celalalt curajos – copiii mei evolueaza normal, fara probleme remarcabile. De doua luni incoace insa, unul dintre ei, cel fricos, refuza sa mai doarma alaturi de fratele sau, trezindu-se in toiul noptii si cerand sa vina in pat alaturi noi (parintii). Fermitatea pe care ne-a recomandat-o psihologul, si pe care am incercat sa o aplicam o perioada, nu a facut decat sa-i sporeasca teama de a dormi in camera in care a dormit de la 3 ani, sa-l determine sa stea treaz ore intregi in plina noapte si sa mearga la scoala extrem de obosit. Sunt deja 2 luni. Oare ce-ar trebui sa facem?(autor: erika)
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar….cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut „istericale”.E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic…eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el… Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat…nu stiu.
Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea …poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu e un pericol la noi pentru ca e un bloc locuit doar de politisti si in e comun cu circa de cartier a politiei.Nu stiu cum sa procedez sunt derutata nu stiu cum e mai bine iar scoala vine cu pasi repezi si tot va trebui sa se descurce singur.Poate ma ajuta cineva cu vreun sfat poate a mai trecut cineva prin asta.
Va multumesc,